Discuta cu prietenii tai pe forum click aici
Fiziologie/Anatomie, Antrenamente, Recuperare, Nutritie
Intreaba specialistul
Emotie de toamna - interviu cu Irina Nicoleta Muntean

/2010 articole/203_Irina_Muntean_1.jpg

   Cu totii stim ca sunt momente in viata cand anumite etape se incheie lasand locul altora... e adevarat ca fiecare sfarsit si, evident, nou inceput isi are propria emotie, acele trairi intense, deosebite, invaluite intr-o aura de melancolie si nostalgie. Culturistii nu fac exceptie de la regula si scurgerea fireasca si implacabila a timpului ii aduce mai devreme sau mai tarziu la momentul in care decizia de a se retrage din activitatea competitionala trebuie luata.
   Culturismul, ca de altfel orice sport, este o familie. O familie mare in care se regasesc sportivii, antrenorii, arbitrii, oficialii, sustinatorii si multi altii care, intr-un fel sau altul, sunt implicati in viata culturistica romaneasca. Cu siguranta, nu este vreunul dintre acestia care sa nu fi auzit de Irina Nicoleta Muntean, pe care, fara nicio exagerare, as numi-o
regina culturismului romanesc.
   Irina este sportiva pe umerii careia s-a asezat, de nenumarate ori in competitii, drapelul tricolor, este sportiva care, timp de doua decenii a inspirat si motivat, prin performantele ei, generatii de sportivi, este exponenta culturismului feminin romanesc si unul dintre cei mai buni copii ai familiei culturismului romanesc.
   In aceasta toamna, Irina a decis sa isi anunte oficial retragerea din activitatea competitionala, iar cu ocazia Cupei Sebastiano, dupa o evolutie demonstrativa care a ridicat sala in picioare, publicul a asistat la ceremonia de retragere, un moment cu o incarcatura emotionala deosebita. Irinei i-au fost alaturi pe scena prieteni vechi, oameni de culturism, printre care ii amintesc pe domnul Dan Enuta si pe Monica Muresan. Irina, coplesita de emotie, a sintetizat, in cuvinte simple si sincere, un mesaj de suflet adresat celor tineri, dorindu-le acestora sa obtina rezultate la fel de bune ca acelea pe care ea le-a obtinut de-a lungul intregii cariere sportive.
   Mi-am propus ca acest interviu sa aiba o tripla valenta: pe de-o parte, titlul de vicecampioana mondiala, recent obtinut de Irina in Italia, pe de alta parte, retragerea ei din activitatea sportiva si, nu in ultimul rand, alegerea fostei sportive in Biroul Federal al Federatiei Romane de Culturism si Fitness.

   – Irina, te voi ruga sa imi spui ce a anume a condus la decizia ta de a te retrage din activitatea competitionala?
   – Concurez din anul 1992, deci de 18 ani, timp in care am facut 2-3 si uneori chiar 4 forme de concurs pe an. Pentru mine, forma sportiva reprezinta o „coborare” de 10-15 kg, in decurs de 2-4 luni. Aceste oscilatii de greutate, in timp, duc la uzura organismului.
   In alta ordine de idei, in acest interval, de 18 ani de cariera competitionala, am obtinut aproape tot ce se putea obtine in materie de rezultate, la nivel de amatori.
   Asadar, in momentul in care am considerat ca mai mult de atat nu se poate, am decis sa ma retrag, in plina glorie, asa cum mi-am propus de mult timp. Este foarte greu sa ajungi in elita mondiala, dar este mult mai greu sa te mentii, iar  eu am reusit  acest lucru timp de 11 ani, din 1998, cand am obtinut primul meu titlu de campioana mondiala, la Alicante, in Spania, la categoria 52 kg.
   Palmaresul meu international cuprinde participarea la peste 25 de campionate europene si mondiale la care am obtinut 14 medalii, din care 5 de aur. La acestea se adauga alte 5 titluri de Campioana Balcanica, precum si 12 titluri de Campioana Nationala.
   – Daca ar fi sa fii pusa in situatia sa mai alegi o data, ai alege tot culturismul?
   – Da, cu siguranta, si, daca as putea, as incepe de la varsta junioratului, nu de la 24 de ani, asa cum am inceput eu.
   – Cat te-a ajutat practicarea culturismului de-a lungul timpului?
   – Enorm! Pot spune ca mi-a schimbat total viata in bine. In primul rand, culturismul a devenit un mod de viata pentru mine, iar retragerea mea din competitii nu va reprezenta, sub nicio forma, renuntarea la antrenamente.
   Practicand culturismul, am invatat ce inseamna disciplina, alimentatia sanatoasa, formarea si mentinerea unui tonus fizic si psihic ridicat. De asemenea, culturismul a aparut in viata mea atat ca o continuare a altei forme de miscare pe care am practicat-o in copilarie si adolescenta, si anume baletul, precum si ca o metoda de refacere si intretinere fizica, dupa nasterea fiului meu Catalin, in anul 1987.
   – Referindu-ne si la neimpliniri sau regrete legate de activitatea sportiva, au existat acestea de-a lungul timpului?
   – Despre neimpliniri nu poate fi vorba, deoarece cred ca am realizat, de-a lungul carierei mele, mult mai mult decat as fi visat vreodata. Regrete au existat  de fiecare data cand  nu am obtinut rezultatele scontate, dar chiar si de aici am invatat ceva; am invatat sa pierd onorabil si sa recunosc superioritatea adversarelor in fata carora am pierdut. Nu mi-a placut niciodata sa-mi justific esecurile dand vina pe arbitraje defectuoase, chiar daca imediat dupa concursurile ratate am fost tentata sa strig „am fost furata”. Cand esti cu adevarat foarte bine pregatit si cu cateva clase deasupra celorlalti, nici un  arbitraj din lume, oricat de subiectiv ar fi, nu te poate ignora. Am castigat cand am fost cu adevarat foarte bine pregatita si am pierdut atunci cand forma mea nu a fost cea mai buna. Am inteles acest lucru  mai bine in momentul in care am devenit arbitru national si, poate chiar si mai bine, in 2002 cand am obtinut carnetul de arbitru international.
   – Ultimul concurs la care ai participat si titlul de vicecampioana mondiala intregeste cumva galeria trofeelor obtinute in cariera sportiva? Care este valoarea intrinseca a acestei ultime medalii?

   – Sigur! Mai mult, valoarea acestei ultime medalii este dubla pentru mine, tocmai pentru ca reprezinta incheierea carierei mele competitionale.
   – Sunt oameni care ti-au influentat in mod pozitiv cariera sportiva? Dar in mod negativ?
   – In primul rand, copilul meu si intreaga mea familie, care mi-au fost alaturi si m-au sustinut permanent, apoi antrenorul meu, Dan Enuta, precum si antrenorul care m-a descoperit si lansat in activitatea competitionala, d-nul Ivan Anghel, la clubul caruia am inceput culturismul de performanta, Titan Bucuresti. De asemenea, au  contribuit la obtinerea performantelor mele sportive, d-nul Cristian Mihailescu, prin legitimarea mea la Clubul Sportiv Farul Constanta, in perioada 1995-1999, si, nu in ultimul rand, Cristian Dulgheru, care m-a sustinut financiar si m-a sponsorizat pe parcursul intregii activitati. Doresc sa le multumesc tuturor, cu aceasta ocazie, pentru toata increderea si sprijinul acordat.
   In mod negativ, nu mi-a influentat nimeni cariera sportiva.
   – Unde se gaseste astazi, pe plan mondial, culturismul romanesc? La nivel national, culturismul a pierdut in ultimii ani din popularitate? De ce?
   – Culturismul romanesc, datorita rezultatelor din ultimii ani, obtinute de sportivii nostri, se situeaza undeva in top 10 european si intre 10-20 mondial, ceea ce inseamna foarte mult. La nivel national, culturismul competitional a pierdut din popularitate din cauza defectuoasei mediatizari, pe de o parte, iar pe de alta parte, din cauza managementului slab si lipsei banilor, ceea ce a dus la imposibilitatea pregatirii si participarii sportivilor la competitiile interne si internationale.
   – Din pozitia de membru in Biroul Federal al Federatiei Romane de Culturism si Fitness, crezi ca vei putea pune umarul la revitalizarea culturismului romanesc? Cum?
   – Atat timp cat, impreuna cu ceilalti membri ai Biroului Federal, vom forma o echipa compacta si coerenta, da, cu siguranta, vom putea revitaliza culturismul romanesc, prin decizii corecte in sprijinul sportivilor, prin gestionarea corecta a putinelor resurse financiare. Am incredere ca noul Birou Federal, format de aceasta data numai din oameni de sport, va putea servi in primul rand intereselor sportivilor si  ale antrenorilor lor.
   – In cateva cuvinte poti sa descrii pentru cititorii revistei ce ai simtit pe scena atunci cand a fost anuntata retragerea ta.
   – Pentru mine, aceasta festivitate de retragere, care mi-a fost organizata, a fost evident o surpriza placuta. Eu m-am prezentat la Cupa Sebastiano, la Reghin, pentru a face o demonstratie, nestiind absolut nimic despre ceea ce mi se pregatise. A fost foarte emotionant, mi-au dat lacrimile, si mie si bunei mele prietene, Mona Muresan, care mi-a inmanat un trofeu superb, dedicat intregii mele activitati in slujba culturismului national si mondial. Am aflat acolo, pe scena, ca aceasta surpriza mi-a fost pregatita de organizatorul cupei, Gabi Toncean, cu complicitatea antrenorului meu, Dan Enuta, a Monei Muresan si a Federatiei Romane de Culturism si Fitness. Pe aceasta cale, le multumesc tuturor, inca o data.
   – Cu putin timp in urma, revista „Culturism & Fitness” a sarbatorit aparitia cu numarul 200. Care este parerea ta despre revista? Vrei sa adresezi un mesaj cititorilor?
   – Revista „Culturism & Fitness” reprezinta pentru mine primul contact cu „culturismul scris”, cu informatia despre acest sport. Cred ca detin toata colectia, de la revista cu numarul 1 pana in prezent. Am avut  foarte multe lucruri de invatat din paginile acesteia, de-a lungul carierei mele sportive. Ne-a tinut la curent cu noutatile din culturismul mondial si national, cu mult inainte de aparitia Internetului sau a altor reviste de profil.
   As dori ca toti cititorii revistei „Culturism & Fitness” sa poata pune in practica metodele si tehnicile de antrenament si alimentatie prezentate frecvent, atat pentru intretinere, cat si pentru inalta performanta.
   De asemenea, pentru ca suntem aproape de incheierea acestui an, urez tuturor cititorilor un an mai bun, cu impliniri si realizari pe toate planurile, alaturi de un calduros „La multi ani!”.

Daniel Oprea

articol aparut in revista Culturism&Fitness nr. 203 (8/2009)